In 2002 momentul era sarbatorit cu fast si euforie, drept primul pas spre suprematia economica a Uniunii Europene in lume. Nimeni nu se gandea ca dupa un deceniu insasi existenta monedei euro va fi pusa sub semnul intrebarii.
Cu toata degringolada, noi tot vrem sa intram in Zona Euro in 2015.

Pe 1 ianuarie 2002, aproape 300 de milioane de europeni din 12 tari renuntau la vechile lor monede, adoptand euro cu un imens entuziasm. O euforie fara margini razbatea din declaratiile facute de politicienii vremii.

„Dorinta noastra este ca moneda Euro sa fie inceputul unei Uniuni Europene mai puternice. Vom fi cei mai tari din lume, cei mai tari din lume”, spunea Romano Prodi, presedinte CE.

Intre timp, alte cinci tari s-au alaturat treptat Zonei Euro. Iar dorinta lui Prodi parea sa se implineasca. Euro adusese o prosperitate fara precedent in vestul continentului si se impusese in fata dolarului.

Visul frumos a inceput sa se destrame in urma cu trei ani, cand criza a scos la iveala slabiciunile proiectului.

Inflatia medie din Zona Euro n-a depasit niciodata 2%. Iar in prima faza a crizei mondiale, in 2008, euro chiar a protejat unele tari. Problemele au inceput in 2010, cand cheltuielile pe datorie din anii de boom economic au inceput sa ajunga din urma, rand pe rand, tarile membre.

In interiorul si in afara Zonei Euro parerile sunt foarte impartite. Grecii s-ar intoarce si maine la drahma, iar britanicii n-ar renunta in ruptul capului la lira lor. Cele mai optimiste pareri despre viitorul monedei unice le gasim in Germania, Franta si Spania.